Zburatorii noptii de George R.R. Martin

Intr-o calatorie dincolo de limitele universului cunoscut, noua cercetatori cauta o misterioasa rasa de extraterestri. Enigma adevarata este chiar nava lor spatiala – o minune a ciberneticii, cu un capitan care nu se arata niciodata. Insa ceva malefic se ascunde la bord. O forta necunoscuta deturneaza functiile navei si ii vaneaza pe membrii echipajului. Unul cate unul.

Un volum de povestiri SF cu tusa horror a maestrului literaturii fantasy, G.R.R. Martin. – Locus

Nave spatiale posedate de spirite, cadavre animate pentru a fi exploatate in munci necalificate, extraterestri care paraziteaza oamenii aflati in cautarea divinitatii – un volum de povestiri care transmit atmosfera primului film Alien, regizat de Ridley Scott. – Asimov’s Science Fiction Magazine
Fragment din cartea “Zburatorii noptii” de George R.R. Martin:

“Pentru o clipa, Melantha crezu ca Zburatorul Noptii emitea din nou scancete si ramase surprinsa, deoarece era stupid sa utilizeze de doua ori aceeasi tactica. Apoi geamatul se repeta si, pe scuba lui d’Branin, cel de-al patrulea supravietuitor, uitat, se zbatu in legaturi. D’Branin se grabi s-o elibereze, iar Agatha Marij-Black incerca sa se ridice in picioare si aproape ca zbura de pe scuba, dar barbatul o prinse de mana si o trase in jos.
– Ai ceva? o intreba. Ma auzi? Te doare ceva?
Intemnitati inapoia vizorului transparent, ochii ei largi si speriati se mutara cu rapiditate de la Karoly la Melantha, la Royd si apoi la Zburatorul Noptii. Melantha se intreba daca nu cumva femeia innebunise si era gata sa-l avertizeze pe d’Branin, cand brusc psipsiha vorbi:
– Volcrynul, facu ea, volcrynul, ah, ah, volcrynul!
In jurul intrarii in sala motosmicelor, inelul de motoare nucleare incepu sa straluceasca palid. Melantha il auzi pe Royd tragandu-si brusc rasuflarea. Apasa tastele scubei si o rasuci complet.
– Grabiti-va! striga ea, Zburatorul se pregateste sa se miste!
Dupa ce coborasera o treime prin tunelul lung al salii motosmicelor, Royd veni langa ea, rigid si amenintator in armura lui neagra, masiva. Plutira unul langa altul, dincolo de cilindrii motosmicelor si de retelele ciber; in fata lor, slab luminata, se intrezarea ecluza principala si oribilul ei paznic.
– Cand vom ajunge la ecluza, sa sari pe scuba mea, spuse barbatul. Vreau sa raman inarmat si pe scuba, iar pe coridor nu au loc nici macar doua aparate.
Melantha arunca o privire scurta indarat.
– Karoly, striga ea, unde esti?
– Sunt afara, Melantha, veni raspunsul. Nu pot veni, prietena mea. Iarta-ma.
– Trebuie sa ramanem impreuna.”