Gam de Erich Maria Remarque

Descriere

� � GAM reprezinta ? dupa CUIBUL VISURILOR, cu amprenta sa autobiografica vadita ? un roman tezist, o incercare de a integra in desfasurarea actiunii o serie de probleme filosofice.�
� ��Confruntarea protagonistei feminine (de altfel, unica in romanele lui Remarque) cu diferite tipuri de barbati si modul in care Gam se regaseste pe sine insasi in final a fost proiectata de autor pe fundalul unui cadru exotic si al unor filosofii exotice si ? cu exceptia episodului Fred ? plasata in mediul oamenilor bogati, frumosi si elevati.�
� � In corespondenta cu Marlene Dietrich gasim, de altfel, singura referire la adresa romanului GAM; intr-una din cele peste 300 de scrisori, Remarque o pomeneste cu ironie pe protagonista GAM; in felul acesta, putem constata ca romanul a avut in timpul vietii autorului cel putin un cititor, si anume pe Marlene Dietrich.�
� � GAM marcheza prima adevarata afirmare a lui Erich Maria Remarque ca romancier.
� � �Fragment din volum:
�
� � ?Mexicanul se uita, banuitor, la Lavalette si se inclina cu o distinctie cazona in fata lui Gam. Aceasta dadu mana cu el, impiedicandu-l sa i-o sarute. Mexicanul clipea dintr-un ochi, gesticuland agitat in timp ce vorbea.
� � – Trebuie sa-i dam sa bea, spuse Lavalette batjocoritor; va inceta sa gesticuleze fiindca va trebui sa tina paharul cu o mana. Observati, probabil, ca ma straduiesc sa pun la punct amanuntele exterioare. Apoi se indrepta spre agentul sau.�
� � Peste cateva zile mexicanul ii invita la el pe Lavalette si pe Gam. Vorbea fara incetare cu Gam, straduindu-se sa-i trezeasca interesul. Ea ramase indiferenta si rece. Lavalette se uita lung la ea, apoi ii propuse vecinei sale sa iasa putin pe terasa. Vazandu-se singur cu Gam, mexicanul facu o tentativa de apropiere. Ea afisa o atitudine aroganta fara a da nicio importanta cuvintelor lui. Constient de aceasta reactie, mexicanul se zapaci si isi pierdu in asemenea masura capul incat facu o aluzie la Lavalette. Gam raspunse glacial lasandu-l balta. Voia sa-l jigneasca dintr-o pornire de manie inexplicabila. Mexicanul veni in graba dupa ea si o prinse de brat incercand sa dea explicatii. Gam se opri fara a se intoarce spre el. Isi suci doar putin capul uitandu-se, tacuta, cu o privire fixa si dispretuitoare, la mana care o apucase de brat. Rusinat, mexicanul ii dadu drumul.
� � In aceasta clipa Lavalette intra in casa cu un pretext oarecare. Isi dadu imediat seama ca Gam opune rezistenta. Aceasta astepta cu infrigurare sa vada ce va face Lavalette. Spre surprinderea ei, ii adresa mexicanului cateva cuvinte taioase, dupa care ii oferi bratul si ceru hainele de la garderoba.�
� � Gam era surprinsa fiind in acelasi timp consternata ca Lavalette nu vorbeste nici in ziua urmatoare despre cele intamplate. Nu-i venea sa creada ca el se schimbase si astepta, suspicioasa, sa vada ce pasi va mai intreprinde. Astepta… deoarece avantajul era de partea celui ce tacea.”