Legende sau Basmele romanilor de Petre Ispirescu

Descriere

Legende sau basmele romanilor. Adunate din gura poporului

Domnule Ispirescu,

Privind la volumul de povesti poporale ce mi-ai trimis la tara, imi pare ca ma aflu in fata cu o comoara pe care as fi pierdut-o de mult si am regasit-o intr-o zi de noroc. Un geniu fermecator tese din cuprinsul lui si vine de ma ia pe aripele sale ca sa ma transporte in timpul copilariei mele si in lumea aceea mult ademenitoare, locuita de zmei, de balauri, de pajuri, de cai nazdravani, de paseri maiastre, de stramba-lemne, de sfarma-pietre, de feti-frumosi, de fete de imparati cu plete de aur etc., intr-un cuvant, de toate minunile ce-mi povestea manca (doica) in noptile la gura sobei.?
Ai facut un bun serviciu neamului romanesc, adunand intr-un sireag multime de pietre scumpe din averea nationala, un sireag care nu mai este amenintat de a se pierde. Recunostinta noastra iti este dar castigata pentru totdauna. Pretiosul d-tale volum trebuie sa se afle in fiecare casa, caci in el generatiile noi vor invata a cunoaste valoarea inteligentii si a naturii poporului roman. Cea mai scumpa recompensa pentru d-ta este de a-ti vedea numele legat de comoara povestilor din tara si de a-ti putea zice cu fala ca ai indeplinit o sacra datorie catre patrie!

Al d-tale servitor si amic, V. Alecsandri, Mircesti, 1882
Fragment din cartea “Legende sau basmele romanilor” de Petre Ispirescu

“Portarul se buimacise la cele ce vedea. Nu stia incotro sa-si intoarca privirea si la ce sa se uite mai intai.

Fat-Frumos si cu domnita iesira si se aratara la lume. Multimea striga de bucurie de se auzea in cer strigatul lor, si din fiecare gura iesea vorbele: ?Sa ne traiasca imparatul si imparateasa noastra!”
Fat-Frumos, daca se cununa cu fata, se aseza in scaunul imparatiei si-si tocmi ostile, boierimea si prostimea cum stia el in legea lui. Toti ramasera multumiti de tocmelele lui.
Si petrecura ce petrecura cu fericire in casatoria lor; cand, intr-una din zile, isi aduse aminte de tatal sau si de muma-sa, si se intrista ca nu stia nimic de capataiul lor.
Imparateasa baga de seama intristarea lui, si ca unul ce-i era drag foarte, nu voia, vezi, sa-l vada nici o clipa de ochi macar fara chef. Prinse a-l intreba. Iara daca ii spuse, ea il indemna sa se duca sa-si aduca parintii, si sa traiasca cu totii la un loc ca in sanul ma-sii.
Fat-Frumos asta si voia. Si totusi nu se indura sa-si lase sotia singura. Stia el, biet, ce va sa zica singuratatea. Dara intetindu-l si incingandu-l dorul de parinti, hotari sa se duca.
Inainte insa de a pleca, imparateasa, sotia lui, ii dete un inel, ce zicea ca il are de la mosi, de la stramosi, si ii spuse ca are puterea, cand il scoate din deget, se uita la dansul si doreste, sa se faca un palat cum seaman pe lume sa nu aiba. Ii dete si pe vizitiul curtii, om vechi, credincios si iute la slujba, care sa nu se dezlipeasca de stapanul sau, nici cat ai da in amnar.
Asa capuit si pregatit de drum, pleca spre satul unde traiau parintii lui, dupa ce-si lua ziua buna de la imparateasa, de la boieri si de la ostasi.”