Mircea Eliade a fost un istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago. Născut în data de 13 martie 1907 la București, a prezentat încă de la o vârstă fragedă o dragoste pentru cărți care, se spune, l-ar fi îngrijorat chiar pe tatăl scriitorului, care se temea pentru vederea slabă a fiului său.

Mircea Eliade | Opere incluse în programa pentru examenul de Bacalaureat
Maitreyi (1933)
Nuntă în cer (1938)
La țigănci (1969)
Mircea Eliade | Opere literare
Isabel și apele diavolului (1930)
Întoarcerea din rai (1934)
Huliganii (1935)
Domnișoara Christina (1936)
Șarpele (1937)
Noaptea de Sânziene (1971)
Bătrânul și birocratul (1974)
Romanul adolescentului miop (scris în 1927, publicat în România în 1989)
Mircea Eliade | Opere științifice
Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)
Cosmologie și alchimie babiloniană (1937)
Comentarii la legenda meșterului Manole (1943)
Traité d’histoire des religions (1949)
Le Sacré et le Profane (1956)
Mituri, vise, mistere (1957)
Aspects du mythe (1963)
Le mythe de l’éternel retour (1969)
De Zalmoxis à Gengis-Khan (1970)
Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l’extase (1974)
Mircea Eliade | Date despre autor
Personalitate multilateral dezvoltată, Eliade a fost preocupat de studiul limbilor străine, științele naturii, ocultism, antropologie și, bineînțeles, de istoria religiilor lumii, pe care a sintetizat-o în volumele sale celebre, sub titlul „Istoria ideilor și credințelor religioase”. Este interesat de filosofie și studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius și Epictet.

În data de 20 noiembrie 1928, Mircea Eliade începe o lungă călătorie în India. Filosofia indiană devine o mare pasiune a scriitorului. În urma obținerii unei burse particulare, începe studiul limbii sanscrite și învață Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Aici o cunoaște și pe celebra Maitreyi, care a inspirat romanul său cu același nume.

Întors la București, Mircea Eliade își dă doctoratul în filosofie cu o disertație despre Yoga. Începând cu mijlocul anilor ’30, Eliade, aparținând de gruparea concentrată în jurul lui Nae Ionescu, a îmbrățișat ideologia Mișcării Legionare. El devine chiar un activist cunoscut în cadrul acestei mișcări, dezaprobată puternic în prezent. Eliade s-a distanțat ulterior de aceste simpatii îndoielnice, evitând mereu să se refere la această perioadă a tinereții sale.

A predat la Chicago din 1957, stabilindu-se în Statele Unite și fiind titular al catedrei de istoria religiilor. El predă istoria comparată a religiilor la universitatea „Loyola” și construindu-și, prin intermediul lucrărilor sale, un prestigiu de neclintit. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago îi poartă numele. Devine membru în instituții ilustre și primește mai multe doctorate honoris causa. În data de 11 mai 1966, acesta devine membru al Academiei Americane de arte și științe. În 1977, Mircea Eliade primește premiul Bordin al Academiei Franceze, urmând ca, în anul 1985, să primească titulatura de Doctor Honoris Causa al Universității din Washington.

În pofida unor grave probleme de sănătate, Eliade a continuat să lucreze pe parcursul ultimilor săi ani de viață, editând cele optsprezece volume ale Enciclopediei religiilor și adunând contribuții pentru ultimul volum din „Istoria ideilor și credințelor religioase”. Eliade s-a stins din viață în aprilie 1986, la Chicago. În anul 1990, a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.