Adolescentul de Feodor Mihailovici Dostoievski

Descriere

Unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, autorul capodoperelor Crima si pedeapsa, Fratii Karamazov, Idiotul sau Demonii, carti traduse in toate limbile, adaptate pentru teatru sau ecranizate.

?

Diferit de celelalte romane ale lui Dostoievski, Adolescentul e istorisit din perspectiva unui tinar de nouasprezece ani, a carui naivitate se reflecta intr-o voce narativa la fel de ingenua precum este si protagonistul cartii. Fiul nelegitim al unui mosier depravat, tinarul Arkadi Makarovici Dolgoruki oscileaza neincetat intre pornirea de a scoate la iveala greselile tatalui si dorinta ascunsa de a-i cistiga pretuirea. Inarmat cu un document despre care isi inchipuie ca ii va oferi puteri depline asupra celorlalti, Arkadi pleaca la Petersburg sa-si intilneasca tatal, insa aceasta experienta initiatica ii dezvaluie mizeriile concrete ale vietii adulte si ii schimba din temelii viziunea asupra lumii. Dostoievski vede trecerea prin adolescenta a personajului sau ca pe o stare continua de nesiguranta, ignoranta si nedesavirsire, dar si de fantezie si exuberanta in care totul este posibil.

Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, “Oameni si carti”.

Fragment din cartea “Adolescentul” de?F.M. Dostoievski

“Curios este ca, inca de la saptesprezece an m-am lasat sedus de acest tablou (un tablou re list, sa recunoastem).

?
Nu vreau sa oropsesc si sa chinui pe cineva si nici n-o voi face; dar stiu ca, daca as vrea sa-i fac rau unui om anume, unui dusman de-al meu, nimeni nu mi-ar putea sta in cale, ci toti m-ar sluji; dar ajunge cu asta. Si nici nu m-as razbuna pe cineva. M-am mirat totdeauna cum a putut sa consimta James Rothschild sa devina baron! De ce, pentru ce, cind si-asa era mai presus de toti din lume? ?O, n-are decit sa ma ofenseze acest general insolent in statia unde asteptam amindoi caii de schimb; daca ar sti cine sint eu, s-ar grabi el insusi sa mi-i inhame si ar sari indata sa ma urce in tarantasul meu amarit! Scria undeva ca, pe una din liniile de cale ferata vieneze, un conte sau un baron strain, in public, i-a pus pantofii in picioare unui bancher de pe acolo, iar acesta a fost atit de vulgar, incit a acceptat asta. O, n-o sa-mi pese cind aceasta frumusete inspaimintatoare (exact, inspaimintatoare, exista asemenea frumuseti!), aceasta fiica a unei oristocrate elegante si celebre, intilnindu-ma din intamplare pe un vapor sau in alt loc, se va uita urit la mine si, strimbind din nas, se va mira dispretuitor cum de a indraznit sa apara la clasa intia alaturi de ea, acest omulet modest si jalnic cu o carte sau un ziar in mina.
Dar daca ar sti ea cine ii sta alaturi! Si va afla, va afla asta, si-atunci se va aseza linga mine de buna voie, supusa, umila si amabila, cautindu-mi privirea, fericita daca ii zimbesc…”